Despre un proiect de suflet
Gramatica a început să îmi placă în clasa a VII-a, când am început pregătirea pentru examenul de admitere la liceu. Îmi aduc aminte și acum schemele colorate și detaliate pe care mi le explica pe îndelete doamna profesoară. Apoi, în liceu, am avut noroc cu minunata profesoară de limba și literatura română, doamna I.T, căreia îi datorez faptul că am început să privesc gramatica nu ca pe o disciplină pe care o înțelegeam pur și simplu, ci ca pe o pasiune. Pentru mine era o joacă. Analizele morfologice, sintactice, schemele mi se păreau banale. Mai târziu vânam greșelile de exprimare ale colegilor sau ale profesorilor și le notam la sfârșitul caietelor. Poate că nu degeaba, mă numise doamna profesoară responsabilă cu articolele pe teme de limba română din revista ”Pași pe nisip”, revista școlii noastre. Deși am dat admitere la o facultate din cadrul Academiei de Studii Economice, la examenul de admitere, una dintre probe a fost de gramatică. Nota a fost 9.92 și nici acum nu știu de c...