Ceea ce dăruim...


Noi ne trăim viața prin ceea ce obținem, dar facem o viață prin ceea ce dăruim” (Winston Churchill) Cât adevăr există în aceste cuvinte! Câți dintre noi nu ne gândim la un moment dat: ”Unde am ajuns?”, ”Ce am realizat până acum?”, ”Asta am visat?” ”Sunt mulțumit?”. Dar oare nu ar trebui să ne gândim mai mult și la: ”Datorită cui fac ceea ce fac?”, ”Cine mi-a influențat deciziile?”, ”Cine mi-a oferit suportul de care am avut nevoie?” sau ”Cine m-a  încurajat să ajung aici?” Pentru că, sunt sigură că, fiecare dintre noi, de-a lungul vieții, întâlnim oameni care au ceva de spus în ”povestea noastră”. Sunt oameni care vin și pleacă, sunt oameni care rămân... sunt oameni cu care întâlnirea nu este întâmplătoare. De cele mai multe ori, nu ne dăm seama de rolul lor în viața noastră decât după foarte mult timp. 
Privind și eu retrospectiv... mi-am amintit de toți, sau aproape toți, oamenii care au contribuit la ”povestea mea” de până acum... Sigur, primele figuri care mi-au venit în minte sunt ale celor din familia mea. Dar, fără a crede că nesocotesc importanța lor în devenirea mea, nu mă voi opri acum să vorbesc despre ei. Voi vorbi despre ceilalți. Am întâlnit profesori de la care am învățat multe, am întâlnit colegi, șefi, subalterni cu care poate nu m-am mai văzut/revăzut de ani... dar de la care, am învățat multe. Fiecare, într-un anumit fel, mai mult sau mai puțin, mai important sau mai puțin important, și-au pus amprenta în ”povestea mea”. Sunt oameni de care îmi amintesc cu drag, mi-au fost mentori, mi-au fost sprijin, mi-au spus vorba potrivită atunci când aveam nevoie. Ce am învățat de la ei? Multe lucruri: am învățat că cel mai important lucru este familia, că cei mai înțelepți oameni sunt părinții, că iubirea necondiționată ți-o dau copiii, că cel mai frumos lucru este să oferi, că nu trebuie să uiți să zâmbești și să spui o vorbă bună chiar și atunci când nu te simți în stare, că trebuie să am încredere în mine... Mi-am dat seama că, de fapt, învățând toate aceste lucruri am învățat să fiu OM!
Știu că voi mai întâlni și alți oameni care vor avea un rol important pentru mine, în stațiile viitoare ale călătoriei mele prin viață Însă acum vreau să fiu mult mai atentă nu numai la ce primesc ci și la ce dăruiesc. Știu că și eu am însemnat ceva în ”povestea” altora, dar vreau ca și de acum încolo să dăruiesc, să ajut, să sprijin, să îndrum, să încurajez, să dau un sfat, să spun o vorbă bună, adică, așa cum spuneam mai sus, să fiu OM!



Comentarii

  1. Imi place ca stii întotdeauna sa pui, cum s-ar spune, punctul pe I. BRAVO colega mea de banca desteapta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Un proverb românesc spune asa : A fi mare, nu-i mirare. A fi om, e lucru mare " . Felicitări și la cât mai multe articole.

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga mea Ancuța frumoasă și înțeleapta! Mi-e dor de sfaturile și îndrumările tale.. Mă bucur mult de acest blog!

    RăspundețiȘtergere
  4. Bravo, Anca! Felicitări și mult succes în carieră!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Mentorul meu

Despre un proiect de suflet

Recunoștință învățătoarei mele : mi-a pus creionul în mână!