Așa nu !!!!

Pentru că într-o postare anterioară  (vezi aici)am vorbit despre cât de mult a contat ajutorul pe care mi l-a dat învățătoarea mea când eram în primul an la catedră, m-am gandit să scriu câteva din cele mai descurajante replici pe care i le poate da un mentor unui debutant. Deși... în situațiile respective, cred că nu mai putem vorbi despre un mentor ci mai degrabă despre un coleg rău, un om plictisit de viață...
Așadar, voi, mentorilor, să nu ziceți /faceți așa!!!
-          ”Sper să nu mă dezamăgești!”
-          ”Ești cam tânăr/tânără și fără experiență.”
-          ”Nu este corect nimic din ce ai făcut la clasă!”
-          ”Ești prea moale.”
-          ”Nu am timp acum de tine.”
-          ”Nu ești în stare să faci nimic!”
-          ”Mă uimești că mă întrebi lucruri așa banale!”
-          ”Ar fi mai bine să renunți!”
-          ”Mie, în locul tău, mi-ar fi rușine să întreb astfel de lucruri!”
-          ”Nu ai învățat nimic în școala aia???”
-          ”Nu te mai agita atât... merge și dacă te implici mai puțin.”
-          ”Nu vorbi cu ceilalți colegi că nu prea se pricep.”
-          ”La câți bani primim în învățământ... nu trebuie să te implici prea mult!”
-          ”Ce ți-o fi trebuit ție să te faci profesor ?!”
-          ”Se putea și mai bine decât atât!”
-          ”Nu am deloc încredere în tine!”
-          ”Nu trebuie să ai prea multe așteptări de la copii!”
-          ”Nu e nimic interesant la activitatea pe care ai propus-o!”
-          ”Planificările tale sunt varză!”

-          ”Ai avut o lecție de tot râsul!”

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Mentorul meu

Când m-am inscris la programul de master ”Mentoratul în educație” de la Universitatea București, m-am întrebat ”De ce mentorat ?”, ”Vreau să fiu și eu mentorul cuiva?”, ”Ce mă legitimează să fiu un mentor ?”, ”Pot fi și eu oare un mentor bun?”. Apoi m-am gândit la cei care mi-au fost mie mentori. Mi-am amintit de profesorii mei. Am avut norocul sa am profesori foarte buni, de la care am învățat multe lucruri importante pentru devenirea mea. Însă mentori.... pot spune ca au fost trei: doamna profesoara elegantă și frumoasă care mi-a insuflat dragostea pentru muzica clasică, ducându-ne, cu clasa, săptămânal la Ateneul Român, la matineele duminicale; apoi am mai crescut și am învățat de la alta doamnă importantă pentru mine că trebuie să avem grijă ”să nu batem câmpii cu grație”, pentru că un om deștept își va da seama de asta. Tot ea m-a încurajat să visez și să scriu.. spunându-mi ca ”am condei”... Voi vorbi însă mai multe despre cel căruia îi datorez mare parte din ce am devenit,...
Citiți mai multe

Despre un proiect de suflet

Imagine
 Gramatica a început să îmi placă în clasa a VII-a, când am început pregătirea pentru examenul de admitere la liceu. Îmi aduc aminte și acum schemele colorate și detaliate pe care mi le explica pe îndelete doamna profesoară. Apoi, în liceu, am avut noroc cu minunata profesoară de limba și literatura română, doamna I.T, căreia îi datorez faptul că am început să privesc gramatica nu ca pe o disciplină pe care o înțelegeam pur și simplu, ci ca pe o pasiune. Pentru mine era o joacă. Analizele morfologice, sintactice, schemele mi se păreau banale. Mai târziu vânam greșelile de exprimare ale colegilor sau ale profesorilor și le notam la sfârșitul caietelor. Poate că nu degeaba, mă numise doamna profesoară responsabilă cu articolele pe teme de limba română din revista ”Pași pe nisip”, revista școlii noastre. Deși am dat admitere la o facultate din cadrul Academiei de Studii Economice, la examenul de admitere, una dintre probe a fost de gramatică. Nota a fost 9.92 și nici acum nu știu de c...
Citiți mai multe

Recunoștință învățătoarei mele : mi-a pus creionul în mână!

Imagine
”Visul începe cu un profesor care crede în tine...”(Dan Rather). Cu siguranță că fiecare dintre noi ne amintim de învățătoarea noastră. Nu vreau să vorbesc despre cazurile nefericite în care au fost mai multe învățătoare pe parcursul celor patru clase primare sau cazurile în care aceasta, învățătoarea, a lăsat o amintire neplăcută elevilor săi. Vreau să vorbesc despre amintirile frumoase pe care mulți dintre noi le avem din primii ani de școală. Îmi aduc aminte, chiar și după atât de mulți ani... vreo 36... de prima mea zi de școală. Eram în curtea școlii, la vestitul careu și așteptam cu emoții foarte mari să intru în clasă. Erau părinții mei cu mine, un pic mai departe era și fratele meu (elev în clasa a III-a deja) și mai recunoșteam vreo doi-trei copii cu care mă jucam în fața blocului. Aveam un nod în gât și îmi venea să plâng. Lângă mine se așezase un vecin din bloc, care era cu mine în aceeași clasă. El mă întrebă dacă îmi este frică.... Până să apuc să răspund, îmi spuse ...
Citiți mai multe