Elevii mei, copiii mei!
Zilele acestea am trăit multe emoții alături de foștii mei elevi, din seriile trecute, elevi ce au ajuns acum într-un punct important din viata lor: au încheiat un capitol si pornesc într-o nouă călătorie în viața!
În anul 2010, ma reintorceam in invatamant dupa o pauza de 10 ani. 10 ani de viata corporatista, 10 ani pe care nu ii regret si in care am invatat multe de la oameni cărora le voi purta intotdeauna un profund respect.
Dar... asa cum spuneam... in anul 2010 ma reintorceam la dragostea mea..."catedra"! Mi-aduc aminte prima zi de școală, la scoala care ma primise la reintoarcere: Colegiul National de Muzica "George Enescu". Primisem o clasa a IV-a, o clasa a cărei învățătoare se pensionase Eu eram emoționată, ma gândeam cum ma voi descurca după o pauza atat de mare... Ei, elevii mei, erau si ei emoționați! O nouă doamnă... oare cum o fi? Am pornit împreună la drum... Si am facut lucruri frumoase: revista clasei, am luat premii la olimpiada, am compus poezii, am facut excursii, serbări... chiar si un carnaval... Ne-a parut rau cand ne-am despărțit după doar un an. Ei treceau clasa a V-a, eu luam o nouă generație!!! Timp de 8 ani le-am urmărit parcursul. Ne întâlneam pe holurile scolii si ma bucuram pentru fiecare realizare a lor! Si iata-i acum ajunși în clasa a XII-a! M-au emoționat mult vorbele frumoase pe care le-au spus despre mine la Gaudeamus (Festivitatea de absolvire). Sunt niste copii minunați pe care mereu ii voi avea in sufletul meu! Multumesc, dragii mei Maria, Denisa, Iulian, Andrei, Vicentiu, Danut, Pietro, Gerard, Mateo , Nicusor (scuze pe cei pe care i-am uitat). Mult Succes in tot ce veti face!
Alte emotii, alta generație. Spuneam ca dupa un an, începeam clasa I cu o clasa de copii care mai de care mai frumoși și mai deștepți! Pe aceștia i-am avut un ciclu complet: am facut multe impreuna: am ras, am plâns, am luat premii, am facut excursii, serbări, am ajutat copii orfani, am gătit, le-am invitat an de an si pe mamici sa le sărbătorim de ziua lor. Legatura care ne-a unit este o legatura pe viață. Ne-a fost tare greu cand ne-am despărțit. Dar si pe ei i-am urmărit si din cand in cand ii laudam sau ii dojeneam daca aflam cate ceva despre ei. Acum ei au ajuns la sfarsitul clasei a VIII-a. Mi-aduc aminte de ei in prima zi de școală cand erau atât de mici si inocenți... Acum, ii privesc la banchet, au crescut, sunt domnișoare si cavaleri... dar in sufletul meu tot copiii mei sunt. Dragii mei dragi, va multumesc din suflet ca am avut onoarea sa va fiu a doua mama! Promit ca va voi urmări parcursul si de acum încolo si ma voi bucura de toate realizările voastre!
Intotdeauna am spus ca meseria de dascăl este o binecuvântare! Peste toți trec anii, la fel. Dar nu ne dăm seama! Poate doar cand vedem cum cresc proprii copii sau copiii prietenilor. Dar noi, dascălii, avem bucuria de a vedea generații întregi de copii cum se transformă, cum devin adulți, cum vin la scoala in calitate de părinți. Dar chiar si atunci... noi ii vedem exact cum i-am văzut prima oară: niste copii buni, inocenți si senini!
In încheiere vreau sa amintesc si de prima mea generație de copii, promoția 2000 , promoție pe care am avut-o la prima mea scoala, scoala unde am fost eleva si apoi învățătoare. Acei copii sunt adulți acum... au 30 de ani... Nu i-am mai vazut... drumurile noastre s-au despărțit... dar imi amintesc de ei cu drag!
Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a călăuzit pașii atunci când am ales meseria asta frumoasa si binecuvantata!
În anul 2010, ma reintorceam in invatamant dupa o pauza de 10 ani. 10 ani de viata corporatista, 10 ani pe care nu ii regret si in care am invatat multe de la oameni cărora le voi purta intotdeauna un profund respect.
Dar... asa cum spuneam... in anul 2010 ma reintorceam la dragostea mea..."catedra"! Mi-aduc aminte prima zi de școală, la scoala care ma primise la reintoarcere: Colegiul National de Muzica "George Enescu". Primisem o clasa a IV-a, o clasa a cărei învățătoare se pensionase Eu eram emoționată, ma gândeam cum ma voi descurca după o pauza atat de mare... Ei, elevii mei, erau si ei emoționați! O nouă doamnă... oare cum o fi? Am pornit împreună la drum... Si am facut lucruri frumoase: revista clasei, am luat premii la olimpiada, am compus poezii, am facut excursii, serbări... chiar si un carnaval... Ne-a parut rau cand ne-am despărțit după doar un an. Ei treceau clasa a V-a, eu luam o nouă generație!!! Timp de 8 ani le-am urmărit parcursul. Ne întâlneam pe holurile scolii si ma bucuram pentru fiecare realizare a lor! Si iata-i acum ajunși în clasa a XII-a! M-au emoționat mult vorbele frumoase pe care le-au spus despre mine la Gaudeamus (Festivitatea de absolvire). Sunt niste copii minunați pe care mereu ii voi avea in sufletul meu! Multumesc, dragii mei Maria, Denisa, Iulian, Andrei, Vicentiu, Danut, Pietro, Gerard, Mateo , Nicusor (scuze pe cei pe care i-am uitat). Mult Succes in tot ce veti face!
Alte emotii, alta generație. Spuneam ca dupa un an, începeam clasa I cu o clasa de copii care mai de care mai frumoși și mai deștepți! Pe aceștia i-am avut un ciclu complet: am facut multe impreuna: am ras, am plâns, am luat premii, am facut excursii, serbări, am ajutat copii orfani, am gătit, le-am invitat an de an si pe mamici sa le sărbătorim de ziua lor. Legatura care ne-a unit este o legatura pe viață. Ne-a fost tare greu cand ne-am despărțit. Dar si pe ei i-am urmărit si din cand in cand ii laudam sau ii dojeneam daca aflam cate ceva despre ei. Acum ei au ajuns la sfarsitul clasei a VIII-a. Mi-aduc aminte de ei in prima zi de școală cand erau atât de mici si inocenți... Acum, ii privesc la banchet, au crescut, sunt domnișoare si cavaleri... dar in sufletul meu tot copiii mei sunt. Dragii mei dragi, va multumesc din suflet ca am avut onoarea sa va fiu a doua mama! Promit ca va voi urmări parcursul si de acum încolo si ma voi bucura de toate realizările voastre!
Intotdeauna am spus ca meseria de dascăl este o binecuvântare! Peste toți trec anii, la fel. Dar nu ne dăm seama! Poate doar cand vedem cum cresc proprii copii sau copiii prietenilor. Dar noi, dascălii, avem bucuria de a vedea generații întregi de copii cum se transformă, cum devin adulți, cum vin la scoala in calitate de părinți. Dar chiar si atunci... noi ii vedem exact cum i-am văzut prima oară: niste copii buni, inocenți si senini!
In încheiere vreau sa amintesc si de prima mea generație de copii, promoția 2000 , promoție pe care am avut-o la prima mea scoala, scoala unde am fost eleva si apoi învățătoare. Acei copii sunt adulți acum... au 30 de ani... Nu i-am mai vazut... drumurile noastre s-au despărțit... dar imi amintesc de ei cu drag!
Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a călăuzit pașii atunci când am ales meseria asta frumoasa si binecuvantata!
Felicitari, Anca!
RăspundețiȘtergere